Astazi am inceput sa merg din nou la scoala. Cam cu emotii, asa, mai ales ca am intarziat. Eram atat de sigur de drum ca nici nu m-am mai uitat la indicatoare. Las ca stiu, si calc’o! Asa ca am ajuns pe unde nu prea stiam. Si de unde pornisem cu un super elan, dupa un deal care mi-a scos sufletul m-am dat jos de pe bicicleta si am urcat frumusel pe langa. Se uitam toti la mine, asta e, atata pot. :D
Am intarziat evident, asa ca mi-am luat cearta latrata de la toti. Tipa de la informatii, n-am inteles ce-a vrut, cert e ca s-a suparat. Ne-am inteles pana la urma, mi-a aratat numarul la sala din degete. Am intrat usurel, dar n’am scapat. Profa de germana (care e poloneza si are nume turc) mi-a aratat ceasul din prima, plus ceva latrat. Am trecut in banca, leorca de transpirat. Am zis sa nu racesc, asa ca m-am imbracat ca un urs: fes, esarfa, manusi, pulovar de iarna.
Partea buna la curs e ca suntem putini. Eu, un italian (muzician, a venit sa experimenteze viata la Berlin, s-a saturat de Venetia :P, aviz amatorilor corporatisti ), un brazilian, un englez si o armata de vietnamezi. Nu-mi ajungea mie ca trebuie sa storc neuronii pentru zecile de consoane nemtesti, acum trebuie sa invat si numele imposibil de pronuntat din peninsule asiatice. Ca deh, cursuri moderne, deci fiecare are numele pe banca. Bine ca sunt doar prenumele, dar cand s-a pus problema de Frau si Herr, au intrat si numele grele in scena.
Una peste alta, a fost bine si se anunta un curs interesant si antrenant. Sper ca in curand, cand mi se cere sa platesc ceva pe la magazin, sa nu mai intind toti banii pe care ii am! :D