De ce e proasta regia proasta
In vara am terminat cursul foto al scolii Mraz (cine vrea sa invete fotografie, this is place!) si cred ca inca nu am ajuns sa apreciez cursul la adevarata lui valoare. M-a schimbat ca om, ca fotograf a facut-o total.
Nu eram nici inainte de curs adeptul regizarii fotografiei, pentru ca nu stiu sa o fac, nu-mi place, nu ma fac auzit etc. Nu o fac nici azi si nu cred ca am sa o fac vreodata. Se intampla poate numai la sedinta foto unde sunt numai eu si mirii si acolo incerc sa stau cat mai departe si sa-i las sa se desfasoare.
La ultima nunta insa am fost martor la un moment cat se poate de daunator atat pentru fotografie, dar mai ales pentru evenimentul in sine. Este a doua nunta la care lucrez cu aceeasi baieti pe partea de video. Sunt super ok, ne intelegem foarte bine. Sunt insa momente cand ei considera ca trebuie sa regizeze, sa zica … “nu e bine, pai ce faci? Noi filmam aici. Mai intra tu o data, ca sa iasa bine.”
Si s-a intamplat cam asa. Mireasa tocmai se imbracase cu o rochie greaoaie, obosita toata, dar usurata ca a scapat de corvoada, cand apare una din domnisoarele de onoare, mai bine zis una din cele mai bune prietene. Evident, data peste cap, emotionata toata ca prietena ei e toata in alb, arata de zile mari, e mireasa. Nici nu apuca sa intre bine, sa scoata tipatul de bucurie, sa inceapa sa planga, adica sa faca asa cum simtea ea … “stop! Pai tu asa intri? Nu se poate. Trebuie sa te dezbraci, intri asa cu haina asta pe tine. Nu vezi ca aici e nunta?”
S-a dezbracat fata, s-a aranjat.
Ce a rezultat din emotionanta intalnire cu mireasa? Niciun fis! Nimic! Nici emotie, deci nici video sau foto (eu de altfel nu am mai tras ca nu aveam ce), si, cel mai grav, este ca s-a stricat un moment unic din viata a doua prietene.
Brava tovarasi!
Contractul de nunta
Vorbeam cu un prienten acum 1 luna de zile si i-am exlicat de ce insist pentru semnarea unui contract de nunta intre mine si miri pentru fotografierea nuntii lor. Nu ii venea sa creada ca fac asta, ca se face asta in Romania.
Citesc de ceva timp blogurile fotografilor de nunti, de multe ori nu stiu de unde sunt, dar cert este ca fara contract in mai toate colturile lumii nu prea se poate. La noi se lucreaza fara contract din plin, ceea ce nu e deloc bine, e in defavoarea ambelor parti.
Ultima nunta fotografiata a avut la baza un contract semnat, un avans platit pentru rezervarea datei etc. Stiu ca este unul total deficitar si nu ma acopera prea bine pentru multe probleme de copyright etc., si, desi e demult pe lista de rezoltat, nu am reusit inca sa-l refac si completez, sa cer sfatul unui avocat pentru validitatea lui.
Experienta ultimei nunti m-a facut sa constientizez inca o data importanta contractului. Lucrurile scrise negru pe alb sunt menite, cel putin, sa evidentieze etapele zilei respective si, ca fotograf, la ce sa te astepti.
Voi scrie la un moment dat cam tot ce contine contractul pe care il semnez, cel pe care urmeaza sa-l completez.
Deocamdata vreau sa impartasesc experienta din weekend. Desi stiu ca apar astfel de situatii, nu am intrebat niciodata daca urmeaza sa primesc in cadrul petrecerii un menu complet, asa cum primesc restul mesenilor. Mi s-a dat intotdeauna de inteles ca voi primi la fel si am facut mereu greseala sa nu intreb sau, mai grav, sa nu trec in contract acest lucru.
Nu cred ca este o obligatie din partea mirilor sa ofere pentru foto, video si muzica o masa completa. Menu-urile sunt scumpe, nunta devine o cheltuiala ridicata, inteleg ca se incearca reducerea costurilor.
Un contract semnat inainte de nunta te poate scuti de astfel de surprize, ca intr-o zi in care ai de tinut camera in mana si 20 de ore si in care trebuie sa fii atent si concentrat pentru a compune imagine sa ai si grija pranzului si, mai ales, a cinei. Ca fotograf de nunti este obligatoriu sa mananci foarte bine inainte de a pleca de acasa si in timpul petrecerii atunci cand o fac si ceilalti. In acest fel nu ar trebui sa pierzi momente care pot fi importante in timpul nuntii.
Ce voi face pe viitor?
In primul rand voi face modificari ale contractului si voi prevede clar sa primesc menu complet in seara nunti. Nu va fi o conditie obligatorie, dar in acest fel problema va fi discutata foarte clar si voi elimina posibila surpriza din noaptea nuntii. In situatia in care contractul semnat nu va prevede acest lucru, voi stii sa-mi iau masurile de rigoare (numere de telefon pentru comanda de mancare sau cunoscut zona de langa restaurant) pentru a putea sa ma hranesc in noaptea nuntii, urmand sa contina insa un articol care va prevede parasirea locatiei evenimentului pentru cel putin 1 ora.
In felul asta lucrurile ar trebui sa fie foarte clare inainte de eveniment si programul cunoscut de toata lumea.
La fel am procedat de fapt si in weekend, cand, pentru a evita durerea de cap ce se instala cu insistenta, am plecat sa mananc in oras. Noroc ca nunta a fost la Marriott si langa este o rotiserie care imi place si stiam ca e non-stop.
Fotograf de nunti … international
Mda, am reusit sa-mi trec si asta in CV. :)
Nu e chiar asa intrucat nunta am facut tot la Bucuresti. Cum momentan locuiesc in Berlin, sunt oarecum acoperit.
Lucrurile nu sunt deloc asa cum ar parea la prima vedere. Pare interesant sa sari dintr’un avion in altul si sa faci nunti peste tot. Tentatia unor locatii inedite va exista intotdeauna, sa poti sa mergi in orase mari pline de cladiri interesante sau in mai stiu eu ce satuc unde ai padure peste tot, biserici vechi pline de importanta pentru miri si bunici … da, suna bine.
Exista insa si neajunsuri, si nu sunt putine. Motivul pentru care pe viitor voi fi ceva mai sceptic in privinta acestor destination weddings este, in primul rand, ca este foooarte obositor. Nu-mi face nicio placere sa zbor cu avionul, sa am tot timpul geanta cu sculele foto in spate, sa schimb mijloace de transport de colo colo. Pe langa oboseala acumulata (care te poate afecta serios si in ziua nuntii, deci obligatoriu trebuie sa dormi cel putin o noapte in noua locatie; nu vreau sa ma gandesc la o schimbare serioasa de fus orar), pierzi foarte mult timp. Avionele nu le ai tocmai la scara, deci 3-4 zile esti plecat de acasa, de multe ori poti fi lipsit de conexiune web, deci nu ai acces la mail etc.
Pe viitor imi voi calcula foarte atent toate aceste “pierderi” astfel incat nuntile fotografiate in locatii prea departate sa aiba si o acoperire financiara.
Colegi de fotojurnalism
Aseara s-a lasat cu aniversarea Mihaelei, tambalau mare ca de obicei si multi invitati care vor fi toti la nunta ei din Germania. Mihaela m-a prezentat ca personajul caruia trebuie sa i se zambeasca la nunta, si asa s-a ajuns la un alt fotograf de nunti: Adrian Popescu, care a fotografiat nunta unor prieteni de’ai Mihaelei.
M-au intrebat daca stiam de el … ei, bine, cred in continuare ca la momentul asta este probabil cel mai bun fotograf de la noi. Imi place foarte mult stilul lui, este exact ce fac si eu (sau incerc sa fac) si ma bucur ca a revenit. Am aflat de el dintr-un interviu de la Senso TV (la mine nu se incarca filmele, poate mai tarziu), tot atunci am citit la el pe blog ca a renuntat pentru 2009, dar se pare ca aveti ocazia din 2010 sa aveti la nunta un fotograf de exceptie.
the [b] school blog
Maria Hedengren m-a sfatuit in urma cu ceva timp sa imi fac timp pentru proiectul unui renumit fotograf de nunti din California. Este vorba de [b]ecker si al sau proiect the [b] school blog. Mi-am facut timp in cele din urma si ce bine am facut. S-a dovedit a fi o uriasa sursa de inspiratie pentru tot ce inseamna fotografia de nunta din partea unui profesionist care lucreaza in domeniu de peste 15 ani.
Bazat pe ideea de newtworking intre fotografii de nunti world wide, Bercker a reusit sa devina in cca un an unul din ce mai influentabili fotografi la nivel mondial. Orice fotograf ar trebuis sa parcurga paginile blogului. Sunt sfaturi si tips-uri pentru orice, de la pregatirea echipamentului la marketing, la albume de nunta, photoshop, interviuri cu grei ai domeniului. E plin de energie omu, mie chiar a reusit sa-mi transmita si simt ca m-am schimbat de cand i-am parcurs zecile de pagini de pe blog.
Maria, multam inca o data! :)
New style, new menthor
In urma cu mai bine de 1 an si jumate am fost solicitat pentru o nunta. Eveniment important pentru miri, evident, mireasa ardea de nerabdare si astepta sa aiba parte de super fotografii. M-au solicitat pe mine pe baza imaginilor cu copii pe care le faceam in acea perioada. Am zis ok, o facem si pe asta. A urmat o lunga perioada de documentare pentru ce inseamna fotografia de nunta si de atunci citesc aproape zilnic ceva despre asta, urmaresc fotografii pe care ii admir.
Jeff Ascough m-a impresionat inca de la inceput. L-am analizat atunci si regret acum ca n-am facut-o in continuare. Poate ca as fi indraznit mai repede sa fac ce am inceput deja. Mi-a placut stilul lui fotojurnalisc care transforma fiecare eveniment intr-o provocare fotografica.
In weekend am avut un eveniment si pentru prima data am tras fara blit. Nu pe toata durata lui, dar suficient cat sa-mi dau seama cat de mare este diferenta pentru imagine, stil, perceptia fotografului la fata locului.
Am folosit Canon 40D + 50 mm cu 1.4. Si ce diferenta, cat de bine m-am simtit. 50 mm 1.4 nu e cea mai buna lentila sau cel putin ce detin eu nu ma ajuta prea mult. Am avut in continuare probleme la focus, deci 50 mm cu 1.2 ramane in continuare in topul listei de lentile ce urmeaza sa fie cumparate.
De altfel, legat de 50 mm si canon 40D, faptul ca nu este full frame il duce spre 80 mm, ceea ce e cam mult. 24 mm cu 1.4 si un Canon 5d ma va ajuta cu siguranta sa pot sa lucrez asa cum imi doresc.
Marele avantaj al acestui stil este faptul ca efectiv ajungi sa fii ignorat total. Lumea nu te mai percepe ca pe individul din spatele unei lumini orbitoare (chiar si atunci cand te folosesti de tavan pentru bounce), imaginile sunt mult mai interesante pentru ca pastreaza 100% lumina ambientala, si da, ce e mai important, poti sa lucrezi mai linistit pentru compozitie.
Revin in cateva zile cu imagini de la eveniment, il astept cu nerabdare pe urmatorul.
